OBLIGAȚIILE ANGAJATORILOR ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂȚII ȘI SECURITĂȚII ÎN MUNCĂ A SALARIAȚILOR. ACTIVITATEA DE CONTROL A INSPECTORATELOR TERITORIALE DE MUNCĂ.

În contextul extinderii epidemiei de Coronavirus pe teritoriul României, autoritățile au fost și sunt nevoite să dispună măsuri tot mai drastice de limitare a acesteia.

Multe dintre aceste măsuri au un impact direct asupra angajatorilor din domeniul privat, care s-au văzut puși în situația de a respecta o serie de obligații noi ce au ca unic scop protejarea sănătății și securității în muncă a salariaților lor. 

Având în vedere că majoritatea obligațiilor impuse de către autorități vizează măsuri prin care se încearcă prevenirea infectării salariaților, se pune problema ce măsuri trebuie să dispună angajatorul în momentul în care află că unul dintre salariații săi a fost confirmat ca fiind infectat cu acest Coronavirus.

  1. Dispoziții legale privind obligațiile angajatorului pentru protecția sănătății salariaților.

În legislația din România există numeroase acte normative atât cu caracter general, cât și cu caracter special, ce prevăd obligații în sarcina angajatorilor cu privire la protecția sănătății angajaților.

Printre cele mai importante dispoziții din acest domeniu se regăsesc cele prevăzute în Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă.

Astfel, angajatorul are obligația generală de a asigura supravegherea corespunzătoare a sănătății lucrătorilor în funcție de riscurile privind sănătatea și securitatea în muncă.

În același sens, Hotărârea Guvernului nr. 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor instituie o serie de reguli pe care angajatorii trebuie să le respecte pentru supravegherea sănătății lucrătorilor lor.

Astfel, Hotărârea 355/2007 prevede că angajatorul trebuie să efectueze examene medicale periodice, în vederea depistării bolilor care constituie risc pentru viața și sănătatea celorlalți lucrători la același loc de muncă, precum și a bolilor care constituie risc pentru securitatea unității, pentru calitatea produselor sau pentru populația cu care lucrătorul vine în contact prin natura activității sale.

Având în vedere că aceste obligații sunt prevăzute cu titlu general, legiuitorul și autoritățile competente în domeniu au emis de-a lungul timpului diverse acte normative pentru prevenirea răspândirii bolilor contagioase și protecția salariaților.

Pe cale de consecință, prin coroborarea tuturor acestor acte normative, deducem că obligațiile angajatorului privind protecția lucrătorilor și declarării bolilor transmisibile derivă din ansamblul tuturor dispozițiilor legale în materie, cu precădere cele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 355/2007, care se completează după caz, cu celelalte norme subsecvente.

Desigur că pericolul de contaminare cu virusul poate conduce inclusiv la riscul producerii unor accidente de muncă sau boli profesionale, ceea ce ar putea atrage răspunderea civilă a angajatorului pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de muncă sau bolilor profesionale.

Prin urmare, pentru a evita o potențială răspundere, angajatorul trebuie să asigure toate măsurile de protecție pentru a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor săi.

Desigur, angajatorul este obligat, cu titlu de principiu, să asigure respectarea drepturilor fundamentale prevăzute de Constituția României (dreptul la ocrotirea sănătății, dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, dreptul la un mediu sănătos, etc.)

Date fiind aceste obligații, precum și faptul că Direcția de Sănătate Publică (DSP), în calitate de autoritate de sănătate publică la nivel local, are printre principalele atribuții evaluarea stării de sănătate a populației din teritoriul arondat și identificarea principalelor probleme de sănătate publică, rezultă că, printre măsurile cu caracter direct și imediat pe care angajatorul trebuie să le ia în vederea protejării salariaților, este și aceea de a informa DSP în cazul unui salariat care suferă de o boală transmisibilă.

2. Notificarea de către angajator a Direcției de Sănătate Publică, în cazul în care un salariat este infectat cu virusul COVID-19.

În contextul acțiunilor concertate dispuse de către autoritățile române pentru împiedicarea răspândirii epidemei de COVID-19, în data de 10 martie 2020, Ministerul Muncii și Protecției Sociale a publicat un comunicat oficial prin care a formulat de o serie de recomandări care pot fi aplicate în scopul asigurării securității și sănătății lucrătorilor, dar și pentru sprijinirea angajatorilor în derularea activităților curente.

Una dintre măsuri privește tocmai această obligație a angajatorului de a informa DSP:

„În cazul unui lucrător confirmat cu COVID – 19, angajatorul are obligația să informeze Direcția de Sănătate Publică pe raza căreia își desfășoară activitatea, în vederea demarării procedurilor pentru efectuarea anchetei epidemiologice. De asemenea, angajatorul are obligația să informeze lucrătorii cu privire la procedura de acordare a concediului medical în caz de carantină și izolare la domiciliu.”

Astfel, având în vedere că în legislația internă, o astfel de obligație a angajatorului derivă oricum indirect din obligațiile cu caracter general de protecție a sănătății lucrătorilor, cu atât mai mult, după publicarea acestei recomandări oficiale a Ministerului, putem afirma că într-adevăr o măsură de aplicare imediată pe care angajatorul trebuie să o dispună în cazul în care un salariat este testat pozitiv cu COVID – 19, este notificarea imediată a DSP în vederea demarării procedurilor pentru efectuarea anchetei epidemiologice.

În plus, Ministerul Muncii face referire și la obligația angajatorului de a-și informa salariații aflați în carantină sau izolare la domiciliu despre procedura de acordare a concediului medical.

Nu în ultimul rând, menționăm că, deși la momentul actual această obligație este prevăzută în mod expres doar în recomandările oficiale formulate de către Ministerul Muncii, nu este exclus ca, în contextul declarării stării de urgență în România și alte autorității să recomande sau chiar să impună prin acte normative astfel de măsuri.

3. Informarea angajaților despre infectarea cu virusul CVID-19 a unui alt angajat.

Potrivit art. 9 din Regulamentul (UE) 679/2016 – Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR), prelucrarea de către angajator a datelor privind starea de sănătate a angajaților săi (date cu caracter special) are un regim special, fiind permisă doar în anumite scopuri.

Unul dintre acestea este prevăzut la art. 9 alin. 2 lit. i) și se referă la situația când prelucrarea este necesară din motive de interes public în domeniul sănătății publice, nefiind totuși exclusă nici aplicarea art. 9 alin. 2 lit. b) când prelucrarea este necesară în scopul îndeplinirii obligațiilor în domeniul ocupării forței de muncă sau art. 9 alin. 2 lit. g) când prelucrarea este necesară din motive de interes public major.

Aceste temeiuri legale trebuie utilizate întotdeauna împreună cu unul din temeiurile prevăzute la art. 6 din GDPR (cel mai probabil interesul legitim) și permit angajatorului să prelucreze date medicale cu privire la rezultatul testului pentru COVID-19.

Vor rămâne aplicabile toate principiile protecției datelor cu caracter personal, în special principiul legalității, proporționalității, adecvării și minimizării datelor (categoriilor de date medicale utilizate), precum și al responsabilității, angajatorul trebuind să documenteze legalitatea acestor prelucrări.

În respectarea principiului confidențialității, angajatorul nu are voie să dezvăluie identitatea celor afectați dacă nu are o justificare clară.

Astfel, dacă angajatul său confirmat cu COVID-19 a luat contact cu ceilalți angajați la un anumit moment în perioada de câteva săptămâni anterioare testării pozitive sau a lucrat în aceeași perioadă de timp în spații în care și-au desfășurat activitatea și alți colegi, apreciem că angajatorul poate și trebuie să informeze ceilalți angajați despre diagnosticul COVID-19, întrucât angajatorul trebuie să adopte măsurile necesare și specifice prevenirii răspândiri acestui virus.

Aceleași informații trebuie furnizate și către DSP, pentru asistență în realizarea anchetei epidemiologice.

În cazurile în care este necesar să se dezvăluie numele angajatului (angajaților) care au contactat virusul (de exemplu, într-un context preventiv), angajații în cauză trebuie informați în prealabil, iar demnitatea și integritatea lor trebuie protejate.

4. Informarea unor persoane din afara companiei despre infectarea cu virusul COVID-19  a unui angajat.

Cu excepția autorităților publice competente, ca regulă generală, angajatorii nu trebuie să divulge persoanelor din afara organizației că unul sau mai mulți angajați au fost confirmați cu COVID-19 sau că aceștia s-ar afla în carantină/ auto-izolare.

Însă, dacă angajatorul are cunoștință de faptul că salariatul testat pozitiv cu COVID-19 sau înainte de a intra în carantină/ auto-izolare a luat contact cu anumite persoane, de exemplu colaboratori, furnizori, clienți, apreciem că ar exista motive justificate pentru a-i informa pe aceștia din urmă despre riscul la care s-au expus.

Evident, în acest caz, subzistă și obligația angajatorului de a anunța DSP în legătură cu orice informație deținută care poate ajuta în ancheta epidemiologică.

5. Posibilitatea inspectoratelor teritoriale de muncă de a efectua controale la angajatori.

Conform art. 34 din Decretul nr. 195/2020, pe durata stării de urgență are loc suspendarea efectuării controalelor la angajatori de către inspectoratele teritoriale de muncă,  cu excepția controalelor dispuse de către ministrul muncii și protecției sociale, a celor dispuse de Inspecția Muncii pentru punerea în aplicare a hotărârilor Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență, a celor necesare pentru a da curs sesizărilor prin care se reclamă săvârșirea unor fapte cu un grad ridicat de pericol social și pentru cercetarea accidentelor de muncă.

În același sens sunt și prevederile art. 49 din Decretul nr. 240/2020, potrivit cu care, pe durata stării de urgență se suspendă efectuarea controalelor la angajatori de către inspectoratele teritoriale de muncă, cu excepția controalelor dispuse de către ministrul muncii și protecției sociale, a celor dispuse de Inspecția Muncii pentru punerea în aplicare a hotărârilor Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență, a ordonanțelor militare, a celor necesare pentru a da curs sesizărilor prin care se reclamă săvârșirea unor fapte cu un grad ridicat de pericol social și pentru cercetarea accidentelor de muncă.

Așadar, chiar şi în această perioadă, ITM a derulat  și derulează controale la angajatori, strict în cazurile și condițiile de excepție stabilite prin textul de lege anterior redate..

În atare situație, angajatorii trebuie să rămână precauţi întrucât nu este exclusă posibilitatea de a fi controlaţi. 

Dimpotrivă, având în vedere măsurile dispuse în domeniul muncii și protecției sociale,  autorităţile se vor asigura ca acestea să fie respectate și puse în aplicare.

Cu titlu de  exemplu, arătăm că, la data de 9 martie 2020, Comitetul Național pentru Situații de Urgență, a stabilt că toate instituțiile publice și private trebuie să asigure materiale destinate igienei personale (săpun, prosoape hârtie, uscătoare de mâini), dezinfecția frecventă a clanțelor, ușilor, precum și a altor suprafețe expuse (mese conferință, birouri etc.)

De asemenea, art.5 din Decretul nr. 240/2020 statuează după cum urmează: Conducătorii autorităților publice, ai celorlalte persoane juridice, precum și personele fizice au obligația să respecte și să aplice toate măsurile instituite prin prezentul decret, precum și pe cele dispuse în aplicarea acestuia.

Cu alte cuvinte, se stabilește cu caracter imperativ obligația, atât de a respecta măsurile instituite prin Decret, cât și de a aplica aceste măsuri.

Subliniem încă o dată că aceste obligații (de a respecta și de a plica măsurile adoptate prin Decret) incumbă atât persoanelor fizice, cât și conducătorilor persoanelor juridice.

În ceea ce privește obligația de a aplica măsurile adoptate prin Decret, această prezintă importanță pentru reprezentanții persoanelor juridice, care nu doar că trebuie să aibă în vedere recomandările autorităților publice (în special în domeniul muncii, al securității și sănătății în muncă), ci trebuie să ia măsuri efective pentru punerea în aplicare, întocmai, a acestor măsuri (și în general, a măsurilor adoptate prin decret si actele emise în baza acestuia).

Aşadar, angajatorii trebuie să rămână precauţi deoarece nu este exclusă posibilitatea de a fi controlaţi. De aceea, în eventualitatea unui control, angajatorii trebuie să aibă și să prezinte o serie de documente care să ateste, din punct de vedere legal, deciziile luate în această perioadă, în cadrul companiei lor, cu privire la măsurile de protecţie şi de siguranţă pentru angajatorii care nu pot lucra de la distanţă.

Astfel, dacă măsurile de protecție pentru asigurarea unui climat de muncă sigur și sănătos, nu sunt respectate, angajatorii sunt pasibili de a fi sancționați, contravențional, conform art. 40 din Legea 319/2006, ori chiar penal.