- Preliminarii.
Forța majoră reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere, fiind definită de art. 1.351 alin. (2) Cod civil ca orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil.
În contextul social actual, determinat de pandemia de COVID-19 și starea de urgență, și în funcție de elementele specifice ale fiecări raport juridic concret, debitorii aflați în imposibilitate de a-și executa obligațiile contractuale, tind să se prevaleze și să invoce forța majoră.
Atât timp cât legea nu prevede altfel sau părţile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forţă majoră.
Evenimentele de forţă majoră sunt, de cele mai multe ori, fenomene naturale extraordinare, străine de activitatea şi de voinţa omului, cum sunt cutremurele, inundaţiile catastrofale, trăsnetele şi alte fenomene naturale neobişnuite.
De regulă, părție contractante prevăd în contractele dintre ele clauze referitoare la forța majoră, prin care, stabilesc care anume evenimente externe și imprevizibile sunt considerate a fi cauze de forță majoră și care sunt efectele unui asemea eveniment care împiedică una dintre părți să-și îndeplinească obligațiile agreate.
Atragem atenția asupra faptului că simpla existență a clauzei de forță majoră nu este suficientă prin ea însăși, pentru a înlătura răspunderea contractuală, fiind necesară îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1351 Cod Civil, sens în care, partea care o invocă trebuie să facă dovada că nu își poate îndeplini obligațiile contractule din cauza circumstanțelor dincolo de controlul său, și deopotrivă că nu au putut fi făcute demersuri rezonabile pentru a evita sau a atenua evenimentul sau consecințele acestuia.
2. Avizarea existenţei cazului de forţă majoră.
2.1. Întinderea competenței Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi a Camerelor Judeţene.
Conform Legii camerelor de comerț din România nr. 335/2007[1], Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR) și Camerele de Comerț județene avizează existența cazurilor de forță majoră și efectele acestora asupra executării obligațiilor contractuale.
Astfel, potrivit art. 28, alin.2, lit i) din Legea 335/2007, Camera Națională avizează, la cerere, pentru societățile românești, pe bază de documentație, existența cazurilor de forță majoră și efectele acestora asupra executării obligațiilor comerciale internaționale.
Pe de altă parte, conform art. 4 lit. j) din Legea nr. 335/2007, Camerele județene au printre atribuțiile principale, avizarea existenței cazurilor de forță majoră și influența acestora asupra executării obligațiilor comercianților.
În ceea ce privește termenul de comerciant, apreciem că acestea trebuie interpretat în sens larg de profesionist, conform art.2 și 3 din Codul Civil.
Camerele de comerţ sunt organizaţii autonome, neguvernamentale, apolitice, fără scop patrimonial, de utilitate publică, cu personalitate juridică, create în scopul de a reprezenta, apăra şi susţine interesele membrilor lor şi ale comunităţii de afaceri în raport cu autorităţile publice şi cu organismele din ţară şi din străinătate.
Astfel, din start, arătăm că, raportat la natura și personalitatea lor juridică specifică, nici Camera de Comerţ şi Industrie a României şi nici Camerele judeţene nu pot şi nu au competenţa de declara un eveniment ca fiind de forță majoră sau de a interveni în vreun contract, ci doar aceea de a constata, în baza unei documentaţii depuse exclusiv de solicitant, în baza unui tarif, existenţa unei situaţii de forţă majoră ca fapt exonerator de răspundere, din perspectiva efectelor acesteia invocate de către solicitant, în ceea ce privește ne-executarea obligațiilor contractuale.
Incidența avizării existenței unei cauze de forță majoră trebuie privită exclusiv în raport de efectele asupra executării obligațiilor izvorâte din contractul supus analizei.
Astfel, instituțiile amintite avizează existența unui caz de forță majoră într-un context particular reprezentat de executarea unor raporturi juridice contractuale concrete.
În atare condiții, este la latitudinea părţii care se consideră prejudiciată să ia sau nu în considerare motivele şi dovezile (între care şi avizul de forţă majoră emis de CCIR) prezentate de partenerul contractual, pentru justificarea neîndeplinirii obligaţiilor.
2.2. Procedură. Condiții.
Astfel cum am arătat în cele precedente, avizarea existenţei cazului de forţă majoră de către Camera de Comerţ şi Industrie a României se face la solicitarea scrisă a companiilor.
Din start, arătăm că se impune să existe clauză de forță majoră în contractul cu privire la care se invocă această cauză exoneratoare de răspundere.
Cu alte cuvinte, pentru a se emite avizul privind existenta fortei majore, trebuie sa existe un contract, care să conțină o clauză de forță majoră, si ale cărui obligații nu pot fi indeplinite din cauza obiectivă a intervenirii faptului, evenimentului, definit ca forță majoră.
De asemenea, mai arătăm că solicitarea scrisă trebuie să fie motivată corespunzător, atât în fapt cât și în drept, urmând să cuprindă cel puțin următoarele: prezentarea faptică şi detaliată a evenimentului, a consecinţelor acestuia în relaţia cu partenerul contractual şi argumentele juridice care arată că evenimentul invocat reprezintă forţă majoră.
Desigur, cererea scrisă a companiilor trebuie însoțită de documente doveditoare, precum copie a contractului afectat din evenimentul de forţă majoră, cuprinzând clauza de forţă majoră; atestări de la organele, autorităţile şi instituţiile abilitate, de la caz la caz (altele decât Camera de Comerţ şi Industrie a României), privind existenţa şi efectele evenimentului invocat, localizarea acestuia, momentul începerii şi încetării evenimentului; notificări adresate partenerului contractual în legătură cu apariţia evenimentului invocat şi efectele sale asupra derulării operaţiunilor contractuale, etc.
Documentele care se anexează cererii de eliberare a avizului se prezintă în original sau în copie certificată conform cu originalul, de ătre solicitant.
Avizul de existenţă a cazului de forţă majoră se emite în baza documentelor doveditoare depuse exclusiv de solicitant, nefiind o procedură bazată pe principiul contradictorialității.
În final, mai arătăm că pentru eliberarea avizului privind existenţa cazului de forţă majoră se achită un tarif de 500 EUR (în lei, la cursul BNR din ziua plăţii) + TVA.
Astfel, pentru a se putea emite avizul privind existenţa cazului de forţă majoră sunt necesare condiții de admisibilitate, pe de o parte, și condiții de temeinicie, pe de altă parte.
În ceea ce privește cererea, mai arătăm că aceasta trebuie formulată cu bună-credință, și nu cu scopul de a se încerca sustragerea de la îndeplinrea obligațiilor contractuale.
Aceasta cu atât mai mult cu cât solicitantul îşi asumă întreaga răspundere, inclusiv cea penală, pentru veridicitatea datelor şi a documentelor prezentate odată cu solicitarea de avizare a evenimentului de forţă majoră.
Astfel cum am arătat, apreciem că nici pandemia de COVID-19 și nici instituirea și prelungirea stării de urgență nu constituie de plano, cauze de forță majoră, exoneratoare de răspundere, așa încât, agenții economici trebuie să manifeste diligență și bună-credință, neputându-se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor contractuale, prin simpla declarare a pandemiei și a instituirii stării de urgență.
Tocmai pentru aceste considerente, inclusiv CCIR, prin Comunicatele publicate pe site-ul web al instituției[2] atrage atenția asupra faptului că singurul atribut al CCIR si al Camerelor judetene este de a analiza, la cererea comerciantilor și de a aviza sau nu, existenta forței majore, privita exclusiv din perspectiva efectelor si influentei acesteia asupra executarii obligatiilor rezultate dintr-un contract comercial.
Totodată, în același sens, se arată că nici CCIR si nici Camerele judetene nu pot si nu au competenta de declara un eveniment ca fiind de forta majora sau de a interveni in vreun contract, ci doar aceea de a constata, in baza unei documentatii depuse exclusiv de solicitant, in baza unui tarif, existenta unei situatii de forta majora.
2.3. Forța juridică a avizului emis de CCIR și Camerele Județene.
Analizând cele anterior prezentate, rezultă că avizul de forţă majoră este un act constatator, emis în conformitate cu condiţiile impuse de lege, iar valorificarea juridică a acestuia este la latitudinea solicitantului, în funcţie de întreg contextul concret, al împrejurărilor de fapt şi de drept.
Astfel, avizul care atestă existenta cazului de forţa majoră constată o anumita situaţie de fapt si nu are forţa obligatorie.
Cu alte cuvinte, chiar în prezența avizului, forţa majoră operează numai dacă sunt respectate dispoziţiile art. 1351 Cod Civil, și deci, dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de acest text de lege.
Astfel cum am antamat în cele precedente, co-contractantul căruia i se opune forța majoră și avizul de forță majoră emis de CCIR nu este imperativ ținut de acestea, putând face dovada contrara acestora.
Cu alte cuvinte, partea contractantă poate să primească și să accepte motivele şi dovezile (între care şi avizul de forţă majoră emis de CCIR) prezentate de partenerul contractual, pentru justificarea neîndeplinirii obligaţiilor, ori dimpotrivă, poate face dovada contrară, dacă demonstrează, prin orice mijloace de probă, că în raporturile contractuale respective nu este incident niciun caz de forță majoră.
În atare situație, avizul de forță majoră constituie și are natura unui mijloc de probă, aflat la aprecierea instanței și care urmează a fi interpretat prin analiza coroborată a tuturor celorlalte mijloace de probă.
Că este așa rezultă din chiar sensul literal al termenului aviz, care arată, de plano, că acesta reprezintă numai un punct de vedere, o părere.
Avizul de forță majoră nu produce efecte de sine stătătoare, în sensul că nu naște, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, fiind așadar un act constatator.
În acest context, subliniem din nou, faptul că acea parte a raportului juridic care urmărește să conteste avizul poate face dovada contrară acestuia, invocând apărări în sensul lipsei de valoare probatorie în ceea ce priveşte aspectele pe care le consemnează sau avizează.
Așadar, avizul de forţă majoră poate fi valorificat ca mijloc de probă și poate fi combătut, ca atare, prin alte mijloace de probă de către partea căreia i se opune.
3. Avizul de forță majoră și Certificatul de situație de urgență. Delimitări.
Astfel cum am arătat, avizul privind existența forței majore și certificatul de situație de urgență și nu trebuie confundate, fiind emise în condiții și după proceduri distince.
Avizul de forță majoră vizează atestarea existenței unei cauze de forță majoră de către C.C.I.R. și Camerele de comerț județene prin raportare la un contract supus analizei de către solicitant.
Certificatele de situație de urgență care se eliberează de către Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, potrivit art. 12 din Decretul nr. 195/2020 și a Ordinului nr. 791/2020, modificat prin Ordinul nr. 822/2020, operatorilor economici a căror activitate a fost afectată în contextul pandemiei de COVID-19.
Fără a relua o analiză exhaustivă a distincției dintre cele două categorii de acte, arătăm că, în contextul social și legislativ actual au fost emise o serie de acte normative care fac referiri exprese la certificatele de situație de urgență și impun anumitor categorii de operatori economici necesitatea deținerii unor astfel de certificate, pentru a obține anumite beneficii economie (O.U.G. nr. 29/2020, O.U.G. nr. 30/2020, O.U.G. 37/2020, etc.)
Astfel cum am arătat, avizul care atestă existența unei cauze de forță majoră poate fi utilizat doar în raport cu partenerii contractuali din cadrul raportului juridic concret supus spre analiză C.C.I.R. sau Camerelor județene.
Pe de altă parte, certificatele de situație de urgență atestă efectul negativ resimțit în activitatea desfășurată de operatorii economici în contextul pandemiei de COVID-19, având utilitate, atât în raporturile cu terții, cât și în cele cu instituțiile administrației publice centrale sau locale.
În final, mai arătăm că, în timp ce avizul de forță majoră poate fi obținut oricând, procedura privind eliberarea certificatul de situație de urgență, de către Ministerului Economiei Energiei și Mediului de Afaceri are aplicabilitate și proceduce efecte pe perioada stării de urgență instituită prin Decretul nr. 195/2020 și prelungită prin Decretul nr. 240/2020.
[1] Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 836 din 06 decembrie 2007.
[2] https://ccir.ro/2020/03/25/precizari-privind-avizarea-existentei-cazurilor-de-forta-majora-si-influenta-acestora-asupra-executarii-obligatiilor-comerciantilor-atributie-legala-ccir-si-camerelor-judetene/