- Preliminarii.
În contextul actual, răspândirea virusului COVID-19 este o urgență severă privind sănătatea publică, având, de asemenea, efecte majore asupra economiei naționale.
Astfe, situația economică a societăților din România este fără doar și poate afectată de pandemia de COVID-19, de instituirea și prelungirea stării de urgență, precum și de măsurile excepționale adoptate în acest context.
În atare situație, autorităție publice au considerat, în mod justificat, că, esențial pentru a atenua aceste repercusiuni negative asupra economiei, este adoptarea unor măsuri de natură economică la nivel național și a unor instrumente care să protejeze mediul de afaceri și sistemul economic.
Totodată, având în vedere că unele dintre categoriile de persoane afectate vor fi întreprinderile mici și mijlocii – persoane fizice întreprinzători și societăți de dimensiuni reduse -, autoritățile legiuitoare au considerat imperios necesar ca acestea să beneficieze de sprijin suplimentar.
Astfel, la data de 21 martie 2020, a intrat în vigoare OUG nr. 29/2020[1] care reglementează o serie de măsuri economice menite să protejeze activitatea desfășurată de întreprinderile mici și mijlocii care și-au întrerupt activitatea total sau parțial în baza deciziilor emise de autoritățile publice competente, potrivit legii, pe perioada actualei stări de urgență.
2. Beneficiile acordate de art. X din O.U.G nr. 29/2020.
Conform art. X din OUG nr. 29/2020, (1) Pe durata stării de urgență, întreprinderile mici și mijlocii, astfel cum sunt definite de Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, care și-au întrerupt activitatea total sau parțial în baza deciziilor emise de autoritățile publice competente, potrivit legii, pe perioada stării de urgență decretate și care dețin certificatul de situație de urgență emis de Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, beneficiază de amânarea la plată pentru serviciile de utilități – electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice și de internet, precum și de amânarea la plată a chiriei pentru imobilul cu destinație de sediu social și de sedii secundare. (2) Prin derogare de la alte dispoziții legale, în contractele în derulare, altele decât cele prevăzute la alin. (1), încheiate de întreprinderile mici sau mijlocii prevăzute la alin. (1), poate fi invocată forța majoră împotriva acestora numai după încercarea, dovedită cu înscrisuri comunicate între părți prin orice mijloc, inclusiv prin mijloace electronice, de renegociere a contractului, pentru adaptarea clauzelor acestora cu luarea în considerare a condițiilor excepționale generate de starea de urgență.(3) Se prezumă a constitui caz de forță majoră, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, împrejurarea imprevizibilă, absolut invincibilă și inevitabilă la care se referă art. 1.351 alin. (2) din Codul civil, care rezultă dintr-o acțiune a autorităților în aplicarea măsurilor impuse de prevenirea și combaterea pandemiei determinate de infecția cu coronavirusul COVID-19, care a afectat activitatea întreprinderii mici și mijlocii, afectare atestată prin certificatul de situație de urgență. Prezumția poate fi răsturnată de partea interesată prin orice mijloc de probă. Caracterul imprevizibil se raportează la momentul nașterii raportului juridic afectat. Nu vor fi imprevizibile măsurile luate de autorități în conformitate cu actul normativ care a instituit starea de urgență.
De prevederea legală anterior citată beneficiază întreprinderile (societati, persoane fizice autorizate, intreprinderi individuale sau familiale, microintreprinderi) care îndeplinesc criteriile pentru a fi considerate întreprinderi mici și mijlocii, așadar care au un numar mediu anual de salariati mai mic de 250 și realizeaza o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 milioane euro, echivalent in lei, sau detin active totale care nu depășesc echivalentul in lei a 43 milioane euro, conform ultimei situatii financiare aprobate.
2.1. Amânarea la plată pentru serviciile de utilități și amânarea la plată a chiriei.
Astfel cum rezultă din art. X din OUG 29/2020, se acordă IMM-urilor, în sensul celor anterior prezentate, facilitatea constând în amânarea la plată pentru serviciile de utilități și a chiriei pentru imobilul cu destinație de sediu social și de sedii secundare, dacă și-au întrerupt activitatea total sau parțial în baza deciziilor emise de autoritățile publice competente si dacă dețin certificatul de situație de urgență.
Cu alte cuvinte, textul are în vedere două tipuri de contracte, respectiv cele pentru serviciile de utilități și cele de locațiune pentru imobilele cu destinație de sediu social și de sedii secundare.
Pentru a beneficia de facilitatea amânării la plată, IMM-urile trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele două condiții: și-au întrerupt activitatea total sau parțial în baza deciziilor emise de autoritățile publice competente, pe perioada stării de urgență și dețin certificat de situație de urgență emis de Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, în acord cu procedura instituită prin Ordinul nr. 791/2020 privind acordarea certificatelor de situații de urgență operatorilor economici a căror activitate este afectată în contextul pandemiei SARS-CoV-2, modificat prin Ordinul 822/2020.
În ceea ce privește întreruperea activității, în baza deciziilor emise de autoritățile publice competente, arătăm că prin Decretul nr. 195/2020, Decretul nr. 240/2020 și Ordonanțele militare emise în baza acestora, s-a dispus cu privire la suspendarea anumitor categorii de activități economice.
Cu titlu de exemplu, arătăm că pot intra în această categorie, agenții economici își desfășoară activitatea în domenii precum:
- servire și consum al produselor alimentare și băuturilor alcoolice și nealcoolice, organizată de restaurante, hoteluri, cafenele sau alte localuri publice, în spațiile destinate acestui scop din interiorul sau exteriorul locației;[2]
- culturale, științifice, artistice, religioase, sportive, de divertisment sau jocuri de noroc, de tratament balnear și de îngrijire personală, realizate în spații închise;[3]
- desfășurarea de evenimente care presupun participarea a peste 100 de persoane, în spații deschise;[4]
- activitatea în cabinetele de medicină dentară;[5]
- activitățile de comercializare cu amănuntul a produselor și serviciilor în centrele comerciale în care își desfășoară activitatea mai mulți operatori economici, cu excepția vânzării produselor alimentare, veterinare sau farmaceutice și a serviciilor de curățătorie;[6] etc.
Analizând prevederea legală anterior redată, apreciem că, sub condiția îndeplinirii tuturor condițiilor enunțate, amânarea la plată pentru serviciile de utilități – electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice și de internet, precum și amânarea la plată a chiriei pentru imobilul cu destinație de sediu social și de sedii secundare, operează ope legis.
Subliniem că în ceea ce privește amânarea la plată a chiriei, acest beneficiu vizează doar contractele care au ca obiect imobile cu destinație de sediu social și de sedii secundare a IMM-urilor.
2.2. Situația altor contracte.
O altă facilitate acordată de OUG nr.29/2020 este cea prevăzută de art. X, alin. 2 din acest act normativ, potrivit cu care, prin derogare de la alte dispoziții legale, în contractele în derulare, altele decât cele la care ne-am referit supra (serivicii de utilități și locațiune), încheiate de întreprinderile mici sau mijlocii, poate fi invocată forța majoră împotriva acestora numai după încercarea, dovedită cu înscrisuri comunicate între părți prin orice mijloc, inclusiv prin mijloace electronice, de renegociere a contractului, pentru adaptarea clauzelor acestora cu luarea în considerare a condițiilor excepționale generate de starea de urgență.
Așadar, persoanele care pot invoca forța majoră sunt IMM-urile care îndeplinesc cumulativ cele două condiții pe care le-am enunțat în cele precedente, respectiv IMM-urile care și-au întrerupt activitatea total sau parțial în baza deciziilor emise de autoritățile publice competente, pe perioada stării de urgență și care dețin certificat de situație de urgență emis de Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri.
Mecanismul prevăzut de art. X alin. (2) din OUG nr. 29/2020 se aplică pentru contractele în derulare la momentul instituirii stării de urgență, cu excepția contractelor de locațiune având ca obiect imobilul cu destinație de sediu social și de sedii secundare și a contractelor pentru serviciile de utilități – electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice și de internet, situația acestora fiind reglementată de alin. 1 al aceluiași text de lege.
Atragem atenția asupra faptului că art. X alin. (2) din OUG nr. 29/2020 stabilește imperativ că IMM-urile pot invoca imposibilitatea fortuită de executare ca urmare a intervenirii unui caz de forță majoră, doar dacă fac dovada că au încercat, în prealabil, renegocierea contractului, pentru adaptarea clauzelor acestora.
Rezultă, așadar, că forța majoră poate fi invocată de IMM-uri ca ultim resort, după ce, în prealabil, s-a încercat modificarea, adaptarea contractelor în vederea reechilibrării prestațiilor și a derulării în continuare a raporturilor contractuale.
În esență, art. X alin. (2) din OUG nr. 29/2020 stabilește un mecanism hibrid, în care normele din materia imposibilității de executare a contractului (caz în care obligația este imposibil a mai fi executată ca urmare a intervenirii unui caz de forță majoră) se completează cu normeledin materia impreviziunii (caz în care părțile sunt ținute să își execute obligațiile în continuare, chiar dacă executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă), cu toate că cele două instituții se fundamentează pe rațiuni diferite și au finalitate diferită.
Astfel, în timp ce în cazul forței majore, debitorul urmărește să fie exonerat de răspundere pentru imposibilitate de executare a obligației, în cazul impreviziunii, debitorul urmărește o renegociere a contractului, astfel încât pierderile să fie suportate în mod echitabil de ambele părți.
Elementul comun al celor două instituții este premisa producerii unui eveniment imprevizibil, de natură să perturbe echilibrul contractual, însă scopul urmărit diferă.
Or, așa cum am arătat, din interpretarea textului de lege indicat, rezultă că intenția legiuitorului a fost aceea de a îndruma IMM-urile ca, în prealabil, să inițieze negocieri cu partenerii lor contractuali, în vederea adaptării rezonabile și echitabile a contractelor aflate în curs, potrivit regulilor din materia impreviziunii, în așa fel încât contractele să poată fi executate în continuare.
Astfel cum am arătat, OUG nr. 29/2020 instituie o prezumție de forță majoră pentru IMM-urile care dețin un certificat pentru situație de urgență emis de Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, după cum urmează:
În concret, potrivit art. X alin. (3) din OUG nr. 29/2020, se prezumă a constitui caz de forță majoră, împrejurarea imprevizibilă, absolut invincibilă și inevitabilă la care se referă art. 1.351 alin. (2) din Codul civil, care rezultă dintr-o acțiune a autorităților în aplicarea măsurilor impuse de prevenirea și combaterea pandemiei determinate de infecția cu coronavirusul COVID-19, care a afectat activitatea întreprinderii mici și mijlocii, afectare atestată prin certificatul de situație de urgență.
Prezumția este una relativă, așa încât, poate fi răsturnată de partea interesată prin orice mijloc de probă.
Caracterul imprevizibil se raportează la momentul nașterii raportului juridic afectat.
Subliniem că potrivit aceluiași text de lege, nu vor fi imprevizibile măsurile luate de autorități în conformitate cu actul normativ care a instituit starea de urgență.
Astfel cum am arătat, invocarea forței majore de către IMM-uri, în condițiile art. X alin. (2) și (3) din OUG nr. 29/2020, nu îi obligă pe partenerii lor contractuali să și accepte o astfel de conduită, prezumția de forță majoră fiind relativă, și ca atare, putând fi răsturnată prin orice mijloc de probă.
[1] Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 230 din 21 martie 2020.
[2] A se vedea art. 1, alin. (1) din Ordonanța militară nr. 1/2020.
[3] A se vedea art. 2, alin. (1) din Ordonanța militară nr. 1/2020.
[4] A se vedea art. 3, alin. (1) din Ordonanța militară nr. 1/2020.
[5] A se vedea art. 1, alin. (1) din Ordonanța militară nr. 2/2020.
[6] A se vedea art. 2, alin. (1) din Ordonanța militară nr. 2/2020.