1. Noțiuni introductive. Codul Muncii vs. O.U.G. 30 și 32 din 2020.
Evoluția situației epidemiologice determinată de răspândirea COVID-19 și rapiditatea cu care acesta se și propagă pe teritoriul României au provocat o evidentă stare de alarmă la nivelul societății, atât cu privire la aspectele sanitare, cât și față de iminentul impact negativ al acestei pandemii asupra economiei.
Principalele probleme cu care angajatorii se confruntă la momentul de față își au cauza fie în reducerea activității, în unele cazuri până la sistarea acesteia, fie în imposibilitatea unor salariați de a se prezenta la locurile de muncă. În această situație se impune conștientizarea importanței menținerii/adaptării raporturilor de muncă, a cooperării efective și a comunicării raționale între angajatori și salariați, astfel încât să se evite blocajele (sau falimentele) și să se permită reluarea activității într-un flux cât de cât normal, readaptată la noile realități prezente și viitoare.
Potrivit art. 52 alin. (1) lit. c din Codul Muncii ,,Contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în următoarele situații: în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activității, fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare.”
Conform art. 52 alin. (3) din Codul Muncii ,, în cazul reducerii temporare a activității, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, pe perioade care depășesc 30 de zile lucrătoare, angajatorul va avea posibilitatea reducerii programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului, până la remedierea situației care a cauzat reducerea programului, după consultarea prealabilă a sindicatului reprezentativ de la nivelul unității sau a reprezentanților salariaților, după caz.”
Potrivit art. 53 alin. (1) și alin. (2) din Codul Muncii ,,Pe durata reducerii și/sau a întreruperii temporare a activității, salariații implicați în activitatea redusă sau întreruptă, care nu mai desfășoară activitate, beneficiază de o indemnizație, plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 52 alin. (3). (2) Pe durata reducerii și/sau a întreruperii temporare prevăzute la alin. (1), salariații se vor afla la dispoziția angajatorului, acesta având oricând posibilitatea să dispună reînceperea activității.”
Astfel, potrivit acestor dispoziții din Codul Muncii:
- în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activității, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului
- în vederea suspendării CIM ale salariaților angajatorul trebuie să emită Decizii unilaterale de suspendare/ o decizie și Anexă cu salariații vizați
- raportul de muncă cu salariatul nu încetează, acesta rămânând la dispoziția angajatorului
- angajatorul este obligat, în astfel de cazuri, să le plătească salariaților ale căror contracte individuale de muncă sunt suspendate o indemnizația ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat
În contextul stării de urgență instituite în România, autoritățile statului au adoptat, în sprijinul mediului de afaceri, inițial O.U.G nr. 30/2020[1], iar ulterior, O.U.G[2] nr. 32/2020.
Printre actele normative modificate și completate de O.U.G. nr. 30/2020 se regăsește și Codul Muncii.
În esență, O.U.G. nr. 30/2020 prevede că indemnizația de 75% din salariul de bază se plătește salariaților de către stat, din bugetul asigurărilor pentru șomaj și stabilește procedura de urmat de către angajatori și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a beneficia de această facilitate.
La data de 30 martie 2020, O.U.G. nr. 30/2020 a fost modificată și completată, prin O.U.G. nr. 32/2020.
Prin O.U.G. nr. 32/2020, a fost simplificată procedura pentru acordarea sumelor necesare plății indemnizației, a fost eliminată obligativitatea deținerii certificatului pentru situații de urgență, nu se mai condiționează acordarea indemnizației de lipsa capacităților financiare ale angajatorilor, indemnizația poate fi acordată pentru toate contractele suspendate, nu doar în limita a 75% din numărul de salariați, a fost scurtat termenul de plată a sumelor de bani de la 30 zile la 15 zile, s-a reglementat situația salariaților care au mai multe CIM, s-a stabilit că formularele prevăzute de forma inițială a O.UG. 30 / 2020 nu mai sunt valabile, s-a statuat că plata indemnizației către salariați trebuie efectuată în 3 zile lucrătoare.
2. Categoriile de angajatori care pot obține indemnizația prevăzută de art. XI alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2020 .
O primă modificare pe care O.U.G. nr. 32/2020 o aduce procedurii reglementate de O.U.G.30/2020 relativ la șomajului tehnic și implicția statului în susținerea financiară a acestuia, se referă la angajatorii care pot beneficia de indemnizația acordată sub forma ajutorului de stat.
Dacă în condițiile vechilor reglementări, angajatorii erau clasificați în două categorii, respectiv cei afectați direct de măsurile restrictive adoptate de autorităţi, pe perioada stării de urgenţă decretate și cei afectați indirect de diferitele consecințe ale epidemiei de Coronavirus, în condițiile noilor reglementări, toți angajatorii care reduc sau întrerup temporar activitatea, total sau parțial, ca urmare a efectelor epidemiei coronavirusului COVID-19, pot beneficia pe perioada stării de urgență de indemnizația de 75 % din salariul de baza corespunzător locului de muncă ocupat de salariați, dar nu mai mult de 75 % din câștigul salarial mediu brut prevăzut de Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2020 nr. 6/2020.
Drept urmare, unul dintre efectele deciziei de reducere sau întrerupere temporară a activității trebuie să fie în mod obligatoriu suspendarea contractelor individuale de muncă.
În ceea ce privește contractele individuale de muncă, O.U.G. nr. 32/2020 reglementează o serie de situații de excepție prin introducerea unor noi alineate (9) – (13) la art. XI din O.U.G. nr. 30/2020, spre exemplu:
- situația angajatului care are încheiate mai multe contracte individuale de muncă, din care cel puţin un contract cu normă întreagă este activ pe perioada instituirii stării de urgenţă.
- în acest caz, trebuie reținut că angajatul nu va beneficia de indemnizaţia prevăzută la art. XI alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2020;
- situaţia angajatului care are încheiate mai multe contracte individuale de muncă şi toate sunt suspendate ca urmare a instituirii stării de urgenţă
- în acest caz, angajatul va beneficia de indemnizaţia prevăzută la art. XI alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2020, aferentă contractului individual de muncă cu drepturile salariale cele mai avantajoase.
Totodată, subliniem că au fost eliminate condițiile prevăzute la art. XI alin. (3) din O.U.G. nr. 30/2020, referitoare la diminuarea cu minim 25% a veniturilor/încasărilor, precum și cea referitoare la limitarea numărului de angajați care puteau beneficia de indemnizație (maxim 75 % din numărul total al angajaților).
3. Procedura de obținere a ajutorului de stat.
Potrivit O.U.G. 32/2020, toți angajatorii care reduc sau întrerup temporar activitatea, total sau parțial, vor depune prin poștă electronică la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, precum şi a municipiului Bucureşti, în raza cărora îşi au sediul social, următoarele documente:
- cerere semnată şi datată de reprezentantul legal,
- declaraţie pe propria răspundere
- lista persoanelor care urmează să beneficieze de această indemnizaţie, asumată de reprezentantul legal al angajatorului, conform modelului care va fi aprobat prin ordin al ministrului muncii şi protecţiei sociale şi publicat ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, Bucureşti.
Cu alte cuvinte, văzând categoriile de angajatori care pot obține indemnizația prevăzută de art. XI alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2020, precum și proceduria pentru obținerea ajutorului de stat, observăm că prin modificările și completările aduse de O.UG 32/2020 s-a eliminat obligația obținerii și prezentării de către angajatori a certificatului pentru situații de urgență.
4. Facultatea privind acordarea de către angajator a diferenței dintre procentul de 75% din salariul mediu brut pe economie acordat de către stat și procentul de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat de angajat.
O.U.G. nr. 30/2020 nu a reglementat situația în care angajatul trimis în șomaj tehnic are salariul de bază mai mare decât salariul mediu brut de economie acordat de stat.
Prin O.U.G. nr. 32/2020 această chestiune și-a găsit rezolvare, în sensul că acordarea sumei rezultate ca diferență între procentul de 75% din salariul mediu brut pe economie acordat de către stat și procentul de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat de angajat reprezintă o facultate a angajatorului, care poate suplimenta această diferență, dacă bugetul destinat plăţii cheltuielilor de personal îi permite.
Cu alte cuvinte, angajatorul nu are obligația să plătească salariatului diferența dintre cuantumul suportat de către stat și cuantumul de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, în ipoteza în care angajatul (salariatul) cu privire la care angajatorul emite decizie de șomaj tehnic, beneficia de un salariu mai mare decât salarial mediu brut prevăzut de Legea nr. 6/2020 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2020.
Angajatorul poate, totuși, să opteze (are facultatea, posibilitatea) pentru suplimentarea acestei diferențe, dacă bugetul destinat plăţii cheltuielilor de personal îi permite.
Mai arătăm totodată, că potrivit clarificărilor aduse de Ministrul Muncii și Protecției Sociale în cadrul Conferinței de presă ce a avut loc pe data de 27.03.2020, angajatorul nu trebuie să avanseze din propriile resurse indemnizația prevăzută de art. XI alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2020, aceasta urmând să fie pusă la dispoziția angajatorului în condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 32/2020.
5. Stagiul de cotizare fără plata contribuției în sistemul de asigurări sociale.
Perioada stării de urgență, pentru care salariaţii ale căror contracte individuale de muncă sunt suspendate şi angajatorii nu datorează contribuţia asigurătorie pentru muncă conform prevederilor art. 2205 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, constituie stagiu de cotizare fără plata contribuţiei în sistemul de asigurări sociale de sănătate pentru concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate prevăzute de OUG nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate.
Pentru stabilirea şi calculul indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate prevăzute de O.U.G. nr. 158/2005, se utilizează salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în vigoare în perioada stării de urgență decretate.
În situaţia în care stagiul de cotizare realizat în condițiile anterior menționate este corespunzător unei fracţiuni de lună, se utilizează salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în vigoare în perioada respectivă, corespunzător fracţiunii de lună.
6. Alte chestiuni.
- Prin O.U.G. nr. 32/2020, a fost redus termenul de plată din bugetul asigurărilor pentru şomaj a indemnizaţiilor prevăzute la art. XI alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2020, de la 30 de zile la cel mult 15 zile de la depunerea documentelor.
- Plata se va face în conturile deschise de angajator la băncile comerciale.
- Angajatorul este obligat să efectueze plata indemnizației către salariat în termen de maxim 3 zile lucrătoare de la primirea sumelor achitate de către agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, precum şi a municipiului Bucureşti.
- Indemnizația prevăzută de art. XI alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2020 va fi acordată exclusiv pentru o perioadă strict determinată, și anume:
- de la intrarea în vigoare a Decretului nr. 195/2020[3], respectiv 16 martie 2020,
- și până la încetarea stării de urgență.
În funcție de momentul la care au fost suspendate contractele individuale de muncă, indemnizația se va acorda după cum urmează:
- pentru contractele individuale de muncă suspendate în luna martie, după instituirea stării de urgență, (adică după 16.03.2020),
- indemnizația va fi calculată și acordată pentru numărul de zile aferente lunii martie calculate de la data instituirii stării de urgență (de la 16.03.2020).
- pentru contractele individuale de muncă care au fost suspendate anterior instituirii stării de urgență,
- acordarea indemnizației pe luna martie se va face parțial, doar pentru numărul de zile calculate de la data instituirii stării de urgență (16.03.2020).
7. O.U.G. nr. 53/2020[4] completează și modifică O.U.G. nr. 30/2020 și O.U.G. nr. 32/2020.
7.1. Modificări și completări aduse O.U.G nr. 30/2020.
Principala completare adusă prin O.U.G. nr. 53/2020 se referă la indemnizația prevăzută de art. XV alin. (1) din OUG nr. 30/2020, respectiv indemnizația de 75% din câștigul salarial mediu brut prevăzut de Legea bugetului asigurărilor sociale de stat nr. 6/2020.
Se prevede că pentru aceste indemnizații se datorează impozit pe venit, contribuția de asigurări sociale și contribuția de asigurări sociale de sănătate, în cotele prevăzute în Codul fiscal și nu se datorează contribuția asigurătorie.
Obligațiile fiscale se declară prin Declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice și se plătesc de către persoanele fizice beneficiare la termenul prevăzut de Codul fiscal.
Pe de altă parte, se stabilește că prevederile art. XV alin. (1) din OUG nr. 30/2020, cu referire la persoanele care beneficiază de indemnizația lunară de 75% din câștigul salarial mediu brut nu se aplică societăților reglementate de Legea societăților nr. 31/1990 și nici grupurilor de interese economice reglementate de Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
Pentru acordarea indemnizațiilor aferente lunii aprilie și lunilor următoare din perioada stării de urgență termenul de depunere a solicitărilor este cel prevăzut de art. V alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2020, adica, până la data de 10 a lunii curente, pentru plata indemnizație din luna anterioară.
7.2. Modificări și completări aduse O.U.G nr. 32/2020.
O primă chestiune este reprezentată de modificarea articolului XVIII, alineatul (1) din OUG nr.32/2020, care se modifică după cum urmează: pe perioada instituirii stării de urgență prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, prelungită prin Decretul nr. 240/2020, se suspendă sau nu încep măsurile de executare silită prin poprire a creanțelor bugetare, fiscale, financiare și comerciale care se aplică asupra drepturilor lunare plătite prin casele teritoriale sau sectoriale de pensii. Măsurile de suspendare a executării silite prin poprire asupra sumelor plătite de casele teritoriale sau sectoriale de pensii se aplică, prin efectul legii, de către aceste instituții fără alte formalități din partea beneficiarilor acestor drepturi.
Suspendarea executării creanțelor bugetare era reglementată atât în O.U.G. 32/2020, cât și în O.U.G 47/2020, dar textul modificat,este mai complex si explicit, si ca atare, acoperă mai multe aspecte.
Totodată, si in ceea ce priveste sumele reprezentând indemnizațiile prevăzute la art. XI alin. (1) și la art. XV alin. (1), (1¹), (2) și (4) din OUG nr. 30/2020, se stabilește că acestea nu sunt supuse executării silite prin poprire pe durata acordării lor, indiferent de bugetul din care se suportă. Măsurile de suspendare încetează la 60 de zile de la data încetării stării de urgență.
Așadar, nu sunt supuse executării silite prin poprire, pe durata acordării lor, indiferent de bugetul din care se suportă, sumele reprezentând indemnizația de 75% acordată în caz de șomaj tehnic.
[1] Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 231/21.03.2020
[2] Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 260/30.03.2020.
[3] În data de 15 aprilie 2020, a intrat în vigoare Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 311 din 14 aprilie 2020. Prin Decretul nr. 240/2020, se prelungește cu 30 de zile starea de urgență instituită prin Decretul nr. 195/2020, începând cu data de 15 aprilie 2020.
[4] Publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 325/21.04.2020